Toamna culorilor

E toamna rozelor când palmele îşi spun oful lor,

Mireasma săruturilor prinsă-n dansul valsurilor

Priviri ce acum vorbesc sub pleoape sfioase

Trăite clipe din frământări graţioase.

Tremur, teamă şi-un gând – pură energie

Savurează doar timpul plin de magie,

Răsună din piepturi un vals de iubire

Sub paşi contopesc clipe de fericire.

Ploaie de frunze – o mică evadare

Prinsă-n căuşul tău stau cu resemnare...

Tânjim după momente gustând aerul dintre noi

Vârtej de energie, pete pe-o pânză de culori.

Centrul din inimă începi să-l regăseşti,

Tu energia peste mine-o risipeşti –

Sub fald de lumină un spectru de culoare

Din toamnă dă-mi savoarea frumuseţii tale.

O roză târzie, bucăţi din poezie,

Un zâmbet pe buze aşezat prin magie

Şi-nvăluirea de smarald cu chip...sunt eu –

Micul meu zefir cu aripi de curcubeu...

Nu vei şti niciodată

Nu vei şti niciodată cât de mult am iubit

Pământul umed şi ploaia rece ce-a trecut.

Nu vei şti niciodată cât de mult am iubit

Soarele, lumina, norul şi-ntregul zenit.

Iţi vei aminti, doar sărutul furat de pe buze

Şi zâmbetele gingaşe dăruite să te amuze –

Iţi vei aminti îmbrăţişarea plină de energie,

Parfumul de roze, versuri alese dintr-o poezie.

Nu vei şti niciodată gustul sângelui ce fierbe

Picuri de rouă strălucind din iubiri eterne...

Iţi vei aminti, doar dorinţa tremurândă,

Şi globul de lumină – a mea ofrandă.

Printre lacrimi

Lacrimi picură-n pământul rece

boala a pătruns în trupul ce tace

macină încet ca să se răzbune,

neputinţa azi nu mai are nume.

Printre lacrimi ascult noaptea vrăjită,

sub văl străveziu o stea e pitită,

azi a oferit lumină timpului ce-l trăim

dar pentru noi, podoabe – nu uităm să iubim...

Speranţă şi parfum

Parfum de femeie, ai aşternut în calea mea

luminiţe vesele pentru un nou început,

aripi de zefir să-mi poarte trupul pe o stea –

multă dragoste şi alinare, văl trecut.

Crâmpei din vise ai adus în realitate

o filă albă...pagini pentru o nouă carte,

speranţa cântă, seminţe cresc fericirea

ai simţit prea bine...dăruindu-mi iubirea.

Frumoasele roze, ştiu că le iubesc

m-au încântat – e buchetul ce-l privesc...

miresme din petale şi o pată de culoare

învăluire plouă peste mine la-ntâmplare.

Sub parfumul lor visele înmuguresc

un rând de mulţumire pentru tine cresc,

e inima ce cântă din nou versul

gândul rătăcitor ştie demersul.

Freamătă cântul

Inima mi s-a umplut de bucurie,

Dulceaţa ei şi-a revărsat fericirea,

Freamătă cântul clocotind în mine

Om pentru oameni, râvnită iubire.

Tăcută luna, mă cercetează

Sub pleoapa tremurândă, veghează –

Stau gânduri, lumânări înşirate

Versuri pe buze, triste, culcate...

Trec clipele picurând

Într-o lume în care visele stau pitite la porţile cerului,

într-o lume în care oamenii uită să caute lumina,

într-o lume în care evităm să iubim pământul

suntem doar lăstari ce au încetat să mai crească.

Trec clipele picurând pe poteci fără nume,

trec ani lăsând bruma încet să se adune,

trece viaţa precum gingaşa floare

frumuseţea se stinge şi focul din lumânare.

Azi trec şi eu păşind cu aceeaşi nepăsare,

lungile rătăcitoare vise, vechile tipare –

gândurile unde am semănat frumuseţea

s-au ascuns, fiindcă dorul din nou m-a cuprins.

Clipe din tăceri uitate

Sunt clipe când doresc să fiu lumina

Din ochii tăi să alung doar vina,

Un picur de ploaie prelins pe obraz

Sărut de femeie penreu tine azi.

Un crin gingaş legănânu-se  în vânt,

Magia serilor dulceaţa din cuvânt

Şi desfătarea din ramuri de copaci,

Mângâierea nopţilor, a stelelor poteci.

Curcubeu în dimineţi de vară

Ce-alungă norişori în haină albă,

Sunt bob de rouă pe rochiţe de flori –

Sunt viaţă, sunt femeie plină de culori.

Neprihănit voal străveziu de ceaţă

După ploaie mantie de mireasă,

Mângâiere cu parfum de ape

Azi, sunt clipe din tăceri uitate.

Picuri aduşi în amurg…doruri

Trecut-au ani, dorurile au rămas pitite,

Trecut-au anotimpuri de vânturi despărţite

Clipe pierit-au ascunse-n întunericul crud

Mângâieri din palme reci, vocea ce încă o aud.

Aş scormonii pământul să aştern în el dorul,

Aş întoarce azi clepsidra şi aş opri nisipul...

Inima-mi doreşte mamă dragă chipul –

Şi leagănul din poală să-mi poarte trupul.

Trecut-au nori întunecaţi plângând uşor

În rătăcitoare vise, boabe sub pleoape

Trecut-au pe obraji stingând focul şi mor...

Vreau mamă mereu să te simt aproape.

Ştiu că dorinţele nu ajung la tine

Sunt departe, azi gândul mă reţine,

Uneori dorul de voi, micile mele nevoi

Răscolesc strident în inimă şi fac tărăboi.

Bat la porţile gândurilor cerşind

Sunt zile când visele mă cuprind,

Trecutul în răstimpuri mă-ntărâtă

Dorul de voi si vremea urata.

Pământul rece şi crucile ce-au rămas,

Uurmele voastre momentele ultimului ceas –

Dor de tată şi de tine mamă

Nostalgice clipe înapoi mă cheamă.

Plouă mărunt privesc tăcută cum norii curg

Potop strălucitor de picuri aduşi în amurg,

Plouă şi-n inimă...ascult foşnetul amintirii

Răsună ,,dorul de voi” prins în mrejele firii.

Bătăi mici de viaţă

Adoarme un pui zgribulit în cuibul umed,

vântul leagănă foşnăind printre frunze lied...

uită de frig şi de ploaie amorţit şi supus,

ascultă-n surdină alungând acest neajuns.

Acum visează scăldat în lumină, zâmbind –

cum firicele  de soare încet îl cuprind,

din trupul tremurând bătăi mici de viaţă

se zbat sub o frunză şi-un dram de speranţă.

Vals trist

Nori aleargă grăbiţi pe cerul infinit,

marea freamătă valsul ca un făcut –

ascultă cum vaiet din ea creşte...

iubite azi tristeţea vuieşte.

Luna priveşte în oceanul de plumb

umbrită de graba norilor de fum

tăcută, ascultă vuietul de blam

şi-aşează cu grijă al ei nimb.

În paşi de vals limbi îndrăzneţe,

se leagănă în unduiri diverse –

în paşi de vals iubite şi noi

e noaptea viselor ...întinselor cărări.

Sub pleoapa cerului vaietul caută vântul,

marea-şi dezbracă strident veşmântul

e frig, eşti doar o umbră-ntunecată

ce se scurge-n adânc pe-o limbă de apă.

Leagănă iubite încet visul meu,

poartă-mi paşii pe val cu tine mereu

în adânc dureri fără nume...

vals trist, ,,Poveste cu nume”.

Plouă cu flori de salcâm

Mă închin smerită plecându-mi fruntea

Zeul iubiri-mi copleşeşte azi mintea

Prinsă-n vechile mreje – suferinţi,

Boabe-şi fac drum pe obrajii fierbinţi.

Flori de salcâm mă învăluie-n hăiniţă,

Plăcere înmiresmată ascunsă-n tainiţă

Sunt steaua rătăcitoare, femeia râvnită

Azi muza versului şi rima dorită.

Parfum scuturat, flori albe şi braţe de ramuri

Când noaptea se lasă transformată în aburi

Îmbrăţişări trecătoare sărutate de vorbe –

Sunt izvorul de viaţă şi sânge ce fierbe.

Plouă peste mine cu flori de salcâm

E noaptea viselor, vechiul tărâm

Şi stelele-n apus singuratice lucesc,

Doar ele ştiu cum mlădiţe din vise cresc.

Savoare cu iz de mentă

Inima unui soare bate ritmul galaxiei,

e zâmbet de copil, e savoarea veşniciei –

curcubeu desenat deasupra copacilor

rod dulce de fruct, desfătare în azur.

Zi de primăvară plină de mister

nerăbdare prinsă într-un trup auster

tremur interior captiv în mreje de nelinişti,

nouraşi plutitori licărind în ochii trişti.

Mireasmă într-un colţişor uitat de lume,

trecători curioşi aşezaţi la porţile timpurilor

oameni pentru oameni vrând să adune...

mici urme de paşi sfetnici ai vremurilor.

Aripa gândului cercetează tăcută,

simte învăluirea curioasă nemaivăzută,

admiră ajurul dantelat şi veghează,

stând de strajă inima rezonează.

Savoare cu iz de mentă dulce licoare

ceainic vechi desprins din tipare...

migala palmelor işi lasă amprenta

aşează schiţa unui timp, reverenţa.

Notele par stridente... m-au chemat,

fiindcă mintea e în noul palat –

ochi cercetaşi, boabe răzleţe ...poeme

obiecte ce-aduc gânduri boeme.

Miresmele şi-au prins în horă simţuri

întrebări hoinare, fine surâsuri...

amestec gustat din imagini

sub genele timpului par pagini.

Raze de lumină

Bat clopotele în dimineaţa dimineţilor,

Porţile cerului ridică pleoapa minunilor,

Raze de lumină pătrund printre gene

Caldura universului încet cerne...

Bat mărgăritare pe marginea ramurilor

Ţâşneşte seva necontenit dintr-un stejar

Frunze tinere au ceva de spus

S-au pornit pe ceartă pentu-n-eajuns.

Bat inimi lipite câte două,

Îmbrăţişate trupuri scăldate de rouă,

Bat clopote în hăiniţă nouă

Pic dupa pic lacrima raiului... plouă.

,,Din abur parfumat’’

,,Din abur parfumat” sunt azi doar, muza
prinsă-n vers şi cuvinte potrivite,
sunt silueta ce lasă în urmă umbre
paşind tăcut pe căile tenebre…sunt călăuza.

Sunt crin gingaş legănat de vânt
pe buze sunt sărutul, dulceaţa din cuvânt
plămadă de iubire, rodul din pământ
sunt azi ,,femeia” – poeziei cânt.

Un vis pentru o îmbrăţişare

Seminţe adunate din prinosul florilor,

lacrimi culcate pe corzile viorilor

susură timpul din cupele clepsidrelor

trece şi se macină trupul zilelor.

Tâmpla albită de vreme doarme liniştită

ochiul scurge şiroaie – amintiri răscolite,

dor,  miros proaspăt, o poală de fân

chipul mamei între palme aş vrea să pun.

Zâmbetul blând nici acum n-am uitat

stă închis pe veci într-un palat

poveşti trecute pitite în mantiile stelelor

răsună azi, arcuşul aşterne cântul amintirilor.

Doar trupul simte, tăcut îmbătrâneşte,

fiindcă timpul trece, e trecut – nu se opreşte...

tinereţi ascunse printre razele timpului

cern  şi azi note pentru viorile universului.

Cât aş vrea să adun mărgăritare din cupele crinilor

parfumul lor să fie darul din inima inimilor,

cât aş vrea să opresc nisipul clepsidrelor,

doar o clipă s-ascult notele viselor.

Note ce au fost purtate pe buzele tale –

mângâierea blândă pierdută pe cale...

să mă trezesc din vis cu o îmbrăţişare,

dor de tine MAMĂ, dor de...braţele tale.

Printre limbi de foc

Mi-am încălzit trupul în roşul jăraticului

culcându-mi gândurile printre limbi de foc,

purtată prin căldură mi-am căutat culcuş

şi-n fumul hornului încet m-am dus.

Am urcat la cer să-mi caut noi aspiraţii

risipită-n oceanul întunecat, ascult ovaţii –

între felinare sclipitoare am găsit călători,

mici rătăcitori ridicaţi pe aripi de nori.

Contopită-n infinitul unde timpul vibrează

împletită în leagan de vise inima rezonează

raze de lumină par şiroaie-nspumate

gânduri rătăcitoare – sunt ale mele nestemate.

Topită în noapte

Lasă-mă sa gust din gura ta amarul

timpului ce-a trecut ...vreau gustul

lasă-mă să-ţi iubesc trecutul,

fiindcă ştiu că acolo-mi este locul.

Topită în noapte vreau stelele

să-mi poarte gândul şi misterele,

topită în timpul ce-a trecut

mă-nfrupt din vechi şi noul fruct.

Topită în univers mă rotesc

ştiu că frămâtă ritmul ceresc

ascult cântecul frumoaselor stele –

e vraja ce încântă fetele.

Ţesută din vechile dureri –

vise... doi ochi ageri

topesc iubirea în alte primăveri

uită durerea şi uită ce-a fost ieri.

Iubirea din nectarul florilor să rodească

dulceaţa lor pe buze să-mi locuiască,

să fi un fluture ce-mi vrea sărutul

în zilele scurse culegând.... surâsul.

Sunt raze de luceafăr uitate de-un safar

gânduri învăluite în culori şi-ajur făurit din fuiori.

Mugurii au pocnit

Tremur din seva ce naşte viaţa

În dimineţi când soarele-abundă,

Tremur din vers cu gust de primăvară

Şoptit în cântec de o buburuză.

Tremură floarea când se face ziuă

În cântul unui piţigoi singuratic

Ce-şi doreşte să strângă-n braţe doar căldură

Făcându-şi auzită vocea lui coloră.

Se dezmorţeşte pe-o frunză

O muscă neagră, adormită şi-urâtă

Zumzăie-ntruna să se facă caldură -

Încolo pe-un ram mugurul face o probă...

Ei!...treziţi-vă şi spuneţi ,,bun sosit"

Căci primăvara voastră a sosit

Ridicând cortina soarele-a-risipit

Înveşmântând grădina, muguri-au pocnit.

Sonata viorilor

Cântă vioara susurul izvorului

Aşterne ziua înainte si-napoi,

Plânge prinţesa strângându-şi tăcută pleoapa –

E dimineaţă, nu mai pâlpâie nici o stea.

Boabe cristaline strălucesc, dau buzna

Umedă rochia mângâie glezna

Reci mărgăritare risipite se zbat...

Prelingeri albastre din ochiul mirat.

Prinsă-n răcoare, sărutată de râu

Scăldată în soare cu mâinile-n brâu –

Străluceşte prinţesa cu pletele-n vânt

E primăvară, sonata viorilor cânt.

N-ar mai fi…

N-ar mai fi nici zâmbete

dacă soarele s-ar întuneca

n-ar mai fi nici vise

dacă luna ar pleca

n-ar mai fi nici zilele

dacă pământul nu s-ar învârti

n-ar mai fi nici gheţurile,

fiindcă iubirile s-ar topii

n-aş mai fi nici eu, simplu trecător,

fiindcă luceferii m-or lasa să zbor

n-aş mai iubi pământul

dacă n-aş cauta lumina...

n-aş mai săruta îngemănarea dimineţilor

şi cântecul din mine n-ar mai scrie şirul versurilor

……………………………………………………

clepsidrele şi-ar termina nisipul zilelor

precum razele de lumină au topit vieţile zăpezilor.

Sunt…

Sunt sărutul de pe buzele luceferilor,

adierea din suflul zefirilor,

sunt minunea din palme tremurânde

când energia încearcă s-abunde.

Sunt liniştea înălţimilor îngheţate

în tăcerea nopţii visele mele stau culcate –

aşezate printre micile stele de lumină

strălucesc pentru albastrele gingaşe din grădină.

Sunt tremur din rotund de iubire

raze străvezii răsfirate prin a norilor albire

sunt parfumul săruturilor aşezate

cu buzele sufletului, tăceri căutate.

Sunt doar o umbră tăcută

păşind şi visând o nouă potecuţă

prinsă-n culoarea unei roze

aşezând cu pana condeiului…psihoze.

Călăuza culorilor

Am semănat iubire în inima ta

seminţe vesele din prinosul florilor,

deschide-mi poarta de la casa ta

lumina să transforme paradisul culorilor.

Gustă liniştea, încântă-ţi ochii şi ascultă

e primăvara ce se aşterne tăcută

în cântecul viorilor culcate visuri de roze

trezite la viaţă pocnesc mici frunze.

Ramuri încălzite de soare se trezesc,

salută primăvara şi-ţi spun:,,te iubesc” –

un cânt de muguri străbate şi cerul

e arcuşul ce-aşterne magic misterul.

Sunt eu doar femeia ce-seamăn sărutul

radicând cortina iernii , poate chipul

atingeri ce muguri sădesc cu buza

în trupul tau,  păşesc – sunt călăuza.

Femeia e...

Femeia e potirul din care se naşte viaţa, e primăvara unde muguri cresc, e bucuria, e tristeţea – sunt boabe de lacrimi ce udă florile vieţii…Femeia e zâmbetul din inima unui bărbat, femeia e culoarea ruptă din curcubeu, e liniştea înălţimilor aşternută seara la căpătâiul puiului ce doarme…e frumuseţe.

Liniştea din braţele unei femei e leagăn în poala viselor…nu întâmplător sunt blânde, atente, delicate…nu întâmplător buzele lor sunt mai dulci decât mierea timpurilor. Femeia ştie să împartă iubirea fără a cere nimic în schimb, ştie să iubească din inimă, iar bărbatul îi poate simţii învăluirea în orice moment.

Sunt o inimă în palma ta

Mi-ai frământat mâinile între palme

neştiind că-mi trezeşti inima ce doarme,

mi-ai muşcat buza tremurândă

să-ţi simt sărutul ce abundă.

Îmbrăţişări pline de primăvară

gustate-n dimineţi, tăcerea de-afară

săruturi culese şi buze dulci-amărui

cupe de flori din poteci cu soare, mici daruri.

Sub săruturi trupul tremura iubit,

pete de culore-şi reântregea mărţişorul făurit

o fericire infinită a vieţii noastre din trecut

un început de nebunie – puţin neştiut.

Eu sunt femeia ce-ţi trezeşte dorinţa

sunt o inimă în palma ta – sunt fiinţa

ce-ţi dăruie parfum de trandafiri pe buze

şi zâmbete ştrengare suav să te amuze.

Soarbe-mi parfumul din potirul trupului

fură îmbrăţişări, taie firul timpului

soarele de primăvară să aştearnă peste noi lumina

să ne iubim într-un lan de ghiocei risipită-i vina.

Primăvara dorinţelor împlinite

Cântă primăvara cu toată puterea

căpşoare-şi scutură frumuseţea

mici, tăcute, puzderie de nestemate

presărate-n poiană şiroaie-nspumate.

Gingaşi ghiocei, clopoţei ce-i iubesc,

rochiţe dantelate trezite de soare -

culese de palmele tale iubite

frumoase buchete cu drag dăruite.

E viaţa ce creşte din pământ,

e încolţirea murmurată-n cuvânt,

e primăvara dorinţelor împlinite

sunt mărţişoare gingaşe - făurite.

………………………………………….

Dansează primăvara în nouă rochie de bal

păşind purtându-şi trena, împrăştie în zbor

seminţe de verdeaţă în strai strălucitor

şi seamănă iubire din potirul absidal.

Primăvara gândurilor

Oare cine-mi poate spune de ce simt că-ţi cunosc inima, oare cine are răspunsul din cărţile viselor, zborul meu rătăcitor din fiecare noapte sunt doar mici căutari fără final?...

Luna sfeşnicul meu viu ce-mi scaldă în lumină trupul şi-mi dăruieşte o ploaie de steluţe în fiecare noapte are răspunsul?...Nu ştiu însă-mi încântă şi-mi însoţeşte visul. O lacrimă-mi lasă urme ce ard obrajii. Mereu întrebari ce-mi prind gândurile în mreje – zbor căutând, mă pierd prin încântătorul univers, freamătul pare nota unei inimi imense:,,pământul”. Ascult, bate ritmul meu; păcat că oamenii nu ştiu să zboare, nu pot gusta frumuseţea dincolo de fizic…e încântătoare.

Păsări stelare însoţesc zborul, sonata din inimile lor e izvor ce susură…timpul. Durerile aşezate în cutiuţa secretelor stau cuminţi, fiindcă sunt copleşite de frumuseţe. Dorul e rana, e fântâna de unde boabele se preling printre gene. Nu le pot controla, ele curg din inimă.

Aş vrea să cuprind pământul în braţe, să-l aşez într-o oază de linişte plină de iubire, să culeg din el ura, să culeg răutatea, să culeg colţii fioroşi de ajder care muşcă mereu…sa-i ascund dincolo de lume şi să-i înlănţui pe veci. Oamenilor să le pun doar zâmbete în inimi, mărţişoare  împletite din culoare şi iubire. Mărţişoare de dragoste în alb şi roşu, iubiri făurite în cântecul clopoţeilor albi…mici şi gingaşi ghiocei.

Răsună cântec din cupe de flori, primăvara şi-a trimis vestitorii să bucure, ascultaţi în ureche cântecul şi lăsaţi-vă copleşiţi prinşi în freamăt de muguri. Seva stă pregătită să adape crengile nude, iar soarele trimite firişoare aurii să îmbrace pământul.

Primăvara încolţeşte în fiecare an, ne învăluie, dăruie frumuseţe şi freamăt…mireasma e încântătoare, e un nou început, o nouă poveste, o nouă filă din viaţa voastră…