Valul albicios de ceaţă poposeşte încă liniştit, dimineaţa e rece, vântul subţirel adie, simt o senzaţie de ,,déjà vu’’…această zi este specială, frumuseţe în alb şi negru, podoabe aşezate sclipind uşor sub firişoare de lumină.
Cărbunele Creatorului ne dăruieşte în fiecare zi ceva unic. Azi o zi obişnuită de iarnă pare mai interesantă, fiindcă dincolo de aspectele realităţii palpabile simţim o frumuseţe aparte, ochiul nostru percepe ,,DARUL”, bucuria interioară. Oricâte probleme ne macină zilnic ar trebui să acordăm un timp mental pentru a mulţumi lui Dumnezeu din toată inima. Numai aşa ne vom simţi împliniţi…gândurile frumoase se reflectă asupra noastră şi prin noi în fapte frumoase.
Unii oameni declară cu îndârjire că vor să îmbunătăţească lucrurile (mă refer aici la oamenii politici care-şi pun amprenta pe mas-media), însă ei nu-şi doresc în realitate atât de mult să transforme în mod eficient viaţa omului de rând. Din contră în schimb reuşesc să creeze haos şi nu în ultimul rând să mâhnească inimi. Gustul puterii în ochii unora este considerat ca fiind un lucru rău pentru umanitate…însă problema mare e ca ei nu-şi dau seama de lupta continuă purtată.
Rolurile pe care fiecare individ le joacă dea lungul vieţii se joacă diferit însă puţini ştiu că ,,Lumea întreagă e o scenă”, precum spunea Shakespeare…de aceea gândurile noastre interioare au un rol esenţial, fiindcă cele trei roluri psihologice marcante: agresivul, victima şi salvatorul ţin omul prins în plasa păianjenului…consumând TIMPUL.
,,Timpul nu iartă. Cu fiecare clipă în copilul acesta se tot aprinde conştiinţa, flacăra palidă şi rece, dar care vestejeşte şi usucă” – Garabet Ibrăileanu.
Dorinţele vin din interiorul nostru, sunt rezultatul gândurilor noastre, e schema transpusă în lumea fizică. De multe ori rădăcinile gândurilor noastre, personalitatea noastră e o problemă de educaţie, fiindcă nu toţi suntem învăţaţi să fim noi înşine.
…Priviţi ce frumoasă e iarna, gustaţi lumina albă din jurul vostru chiar dacă schiţa e în alb-negru…strălucirea e unică, deoarece vine din inimile voastre. Trebuie doar să deschideţi ochii în fiecare dimineaţă şi să spuneţi ,,MULŢUMESC’’.După zile mohorâte se arată soarele, fiindcă Dumnezeu iubeşte oamenii.
Ridică pleoapa în orice dimineaţă,
Desenează un zâmbet chiar de este ceaţă
Şi spune doar atât – un simplu ,,mulţumesc”
Iubeşte timpul şi scrie:,,Eu acum trăiesc”!
