Printre lacrimi

Lacrimi picură-n pământul rece

boala a pătruns în trupul ce tace

macină încet ca să se răzbune,

neputinţa azi nu mai are nume.

Printre lacrimi ascult noaptea vrăjită,

sub văl străveziu o stea e pitită,

azi a oferit lumină timpului ce-l trăim

dar pentru noi, podoabe – nu uităm să iubim...

Speranţă şi parfum

Parfum de femeie, ai aşternut în calea mea

luminiţe vesele pentru un nou început,

aripi de zefir să-mi poarte trupul pe o stea –

multă dragoste şi alinare, văl trecut.

Crâmpei din vise ai adus în realitate

o filă albă...pagini pentru o nouă carte,

speranţa cântă, seminţe cresc fericirea

ai simţit prea bine...dăruindu-mi iubirea.

Frumoasele roze, ştiu că le iubesc

m-au încântat – e buchetul ce-l privesc...

miresme din petale şi o pată de culoare

învăluire plouă peste mine la-ntâmplare.

Sub parfumul lor visele înmuguresc

un rând de mulţumire pentru tine cresc,

e inima ce cântă din nou versul

gândul rătăcitor ştie demersul.

Freamătă cântul

Inima mi s-a umplut de bucurie,

Dulceaţa ei şi-a revărsat fericirea,

Freamătă cântul clocotind în mine

Om pentru oameni, râvnită iubire.

Tăcută luna, mă cercetează

Sub pleoapa tremurândă, veghează –

Stau gânduri, lumânări înşirate

Versuri pe buze, triste, culcate...

Trec clipele picurând

Într-o lume în care visele stau pitite la porţile cerului,

într-o lume în care oamenii uită să caute lumina,

într-o lume în care evităm să iubim pământul

suntem doar lăstari ce au încetat să mai crească.

Trec clipele picurând pe poteci fără nume,

trec ani lăsând bruma încet să se adune,

trece viaţa precum gingaşa floare

frumuseţea se stinge şi focul din lumânare.

Azi trec şi eu păşind cu aceeaşi nepăsare,

lungile rătăcitoare vise, vechile tipare –

gândurile unde am semănat frumuseţea

s-au ascuns, fiindcă dorul din nou m-a cuprins.