Prin zambet transmit bucuria, cu dragoste multa daruiesc fericirea, lumina imprastii pe unde pasesc…savoarea, frumusetea, magia universului caut, ma contopesc pe aripa gandului….cu buzele sufletului gust in tacere bucati spre trebuinta, calatoresc pe aripi de zefir si impart iubire cu sclipiri din stele. Sunt eu un mic trecator care gusta frumusetea florilor, copacilor….culorile curcubeului si se bucura de continua schimbare a peisajului ceresc desenat uneori in puful norilor…BUCURIE.



Logare.

miercuri, 26 decembrie 2012

Un gând pentru voi...

      Cu drag aștern un mănunchi de gânduri frumoase în sufletele celor de lângă mine,cu bucurie dărui bucăți spre trebuință, roiuri de lumină să vă înconjoare, iar din inima toată iubirea mea îmbrăcată în parfum de roze… Acum mai e un pas până la sfârșitul lui 2012 și o nouă sămânță de iubire răsare în 2013.
       Vă doresc un nou an plin de lumină unde visele voastre vor fi rod bun pentru un nou început, unde lumina îmbracă în haină nouă fiecare trecător, fiindcă urmele pașilor noștrii au rămas în urmă, iar un nou început locuiește în inimi. Așteptări proprii sau respect de sine, forfota din vremurile din care trăim presupune ca noi „indivizii” să avem o personalitate puternica…iar problema care ar trebui să ne preocupe e RESPECTUL DE SINE. Nathaniel Branden tratează acest subiect important pentru zilele noastre foarte frumos în cartea sa: „Cei șase stâlpi ai încrederii în sine”. Personal mi se pare un șablon pentru vremurile în care trăim, deoarece preocuparea zilnică a fiecărui individ ar trebui să fie alcătuită din culoare, lumină și iubire, fiindcă iubirea e îmbrăcată în parfum de roze, gândurile sunt frumos colorate, iar inima e ajurul minunat plin de mireasmă.
      Ce așteptări am de la 2013? … Această întrebare e interesantă pentru unii oameni, obișnuită pentru alții și atât de fascinantă pentru cei care visează trăind în același timp visul… Rătăcesc pierdută pe aripi de gânduri, când visele stau pitite la porțile cerului, gust culoare universului întreg, numărând mărgăritarele din clepsidra vieții… e atât de multă frumusețe în jur, iar preocuparea noastră ar trebui să fie doar ”mulțumirea”. Sunt zile întregi în care mă întreb dacă urmele mele vor rămâne undeva, sunt nopți în care versul e refugiul, e existența mea în această lume și sunt daruri pline de iubire învăluite în parfum de roze, purtate pe aripi de zefir pentru toți trecătorii.      
      Nu întâmplător viața adună oamenii la un loc, nu întâmplător versul e așezat cu grijă în aceste articole pe care le citim zilnic…cercul în care ne dăm mâinile e plin de zâmbete și culoare, trebuie doar să dăruim iubire, iar ea ne va umple trupurile ostenite de vreme cu daruri: „inimi de oameni”. E frumos, mă bucur că pot să-mi împart dragostea prin vers cu voi și-i multumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru existența mea „aici”. Sunt doar un trecător în această lume, iar dragostea mea o împart cu voi înmulțiind-o, răsădind noi semințe de dragoste în nopți pline de mister sau în zile zâmbărețe cu soare…versuri!      
      Aș vrea să aștern pe hârtie toată plinătatea ce mustește în univers…fiecare zi e unică, fiecare dimineață are trasate liniile în decorul ceresc…azi e culoare, mâine e ceață și poate în următoarea zi va fi lumină. Dorim ca fiecare zi să fie speciala într-un fel și spre surprinderea mea chiar este, însă nu întotdeauna realizăm acest lucru, perdeaua trasă din fața noastra filtrează imaginea și puțini au capacitatea de a privii dincolo de ea.      
      Aripa minții e arma proprie omului, iar gândul e instrumentul individual, depinde de noi cum vrem să-l îmbrăcăm în fiecare zi: în hăinaiță nouă strălucitoare sau în haina nouă a obișnuinței.      Bucurie!       
                                                                                                 La mulți ani!!!

luni, 10 decembrie 2012

Spirit Of Nature ... Yanni.

Rezonanţă scăldată-n culoare

E prea târziu pentru-o iubire ca a noastră, e prea târziu pentru secretele ce-n-palmă se pierd, iar dorurile împărtăşite cu marea sunt dincolo de realităţile fizice...mă contopesc, mă pierd sperând că într-o zi ne vom reîntâlnii. Vom fi mici perle pe fundul oceanului şi doar apa va şti că iubirea noastră e dincolo de spaţiu şi timp...e întregul ajur al adâncului prins în culoarea timpurilor.
E uimitor cum rezonanţa dintre noi e atât de mare încât ne putem auzii reciproc chiar dacă nu ne spunem nimic şi oricât vor încerca cei din jur să înţeleagă nu vor şti că mâinile-şi pot vorbii, privirile se pot atinge şi culoarea se simte. Ştiu că-mi simţi inima şi oriunde voi merge prezenţa ta mă va acoperii.
În fiecare zi caut răspunsuri la întrebările mele călătorind pe limbi de apă, contopită-n albastrul strălucitor şi doar ea – marea ştie cât de mult o iubesc chiar dacă fizic nu o pot atinge îi cunosc fiecare ungher şi-i ascult muzica trupului ca pe un freamăt odată cu ritmul meu...

miercuri, 5 decembrie 2012

Roiuri de stele

Cavalerii nopţii stau rânduri la porţile cerului,
din voalul străveziu se întrevăd săbiile curcubeului.

Azi torn din cupa nopţii vise rând pe rând
şi-aştern pe margini versuri topite-n mine-afund.

Păşesc cu nostalgia-n suflet şi în nisip mă pierd
e foşnet de toamnă, iar stelele singure ard.

Rătăcesc tăcută sorbind din univers fericirea,
cu buzele sufletului beau din potir iubirea.

Falduri de culoare-mi îmbracă trupul plăpând,
o rochie din frunze desuete între crengi m-ascund.

În cupola cerului neliniştea mea răsună
când noaptea se lasă, roiuri de stele adună.

marți, 16 octombrie 2012

Cuiburi triste

În cuiburile cerului stau ascunse
Poveştile norilor,
Infinite rânduri scrise din mireasma
Florilor.
Din tristeţea ochilor,
Bijuterii de cuvinte
Sub pleoape tremurânde broboade,
Mici veşminte.

Din rotund de culoare
Note plutitoare
Risipite printre oameni,
Legănate tumultos în zare
Nelinişti amestecate
Într-un roi de stele
Gânduri răsfirate
Şoptite din trup de femeie.

Vise adormite-n ajur de idei
Abstracte…
Când toamna scrie pe frunze
Noi acte –
Mă ninge cu tristeţe
Zilele de ieri,
Fiindcă sună-n depărtare
Dor de primăveri.

Picură lacrimi, acum romanţa
S-a sfârşit
Şi se face ziuă, iar tu –
N-ai venit...
Scârţâie o poartă
Pribeag trupul tresare
Rătăcind pe cale
Trezit din visare.

marți, 2 octombrie 2012

Dorinţe în haină de toamnă

Copleşită de buze tremurânde,
Inundată de dulceaţă – secunde
Bariere străjuite de copaci
Cărări de pădure ce azi vrei să-mi calci.

Plăcerea jocului, culori şi forme
Mă priveşti năuc urmărindu-mi urme.
Dorinţe ţesute în haină de toamnă
Prizonieri în oglinda ovală.

Schiţa ce azi are linii fine
Pastel de culori ce-ţi aparţine
Prin el întrevăd o umbră-ntunecată,
E pasul ce-am lăsat pentru altă dată.

Şoapte răsunătoare din troieni de gânduri,
Ecouri ce vibrează dincolo de ziduri –
Puzderie de frunze roiesc agale
Şi-mbracă în culoare tăcuta cale.

Ajurul gândurilor

Viaţa prin vis desenată în inima oamenilor este la fel de accesibilă atât în momentele de singurătate cât şi în cele de bucurie. Azi îmi găsesc refugiul creionând vers din gânduri, vers din vise, vers din durere, vers din bucurie...sunt împlinită, fiindcă pot înmulţii fericirea cu voi împărţind-o chiar dacă sunt conştientă că uneori aşteptările proprii sunt provizorii.
Surâsul naşte surâs, e bijuteria fiecărei fiinţe, ea se vede, e încântare pentru ochiul ce priveşte, e plinătatea ce dă pe dinafară din interiorul trupurilor...din interiorul inimilor.
Dăruiesc din inimă chiar dacă simt cum timpul mi se scurge printre degete, rânduri culese din tărâmuri luminate, din aripi de zefir şi din trupul ostenit de vreme ce ştie drumul nisipului din clepsidră.
Sunt urmele mele rătacitoare presărate cu parfum de roze, ţesute în cânt de cuvinte când noaptea se lasă cu ale ei veşminte. Neînţelesele-avânturi din negura înălţimilor aduc cu ele liniştea vremurilor de-altădată împletind răsăritul lunii în ajurul încântător al stelelor, iar în surdină limbile ceasului bat ritmul universului întreg.

miercuri, 29 august 2012

Dans nocturn

Deasupra universului întreg – tremur de inimi,
dincolo de pleoape locuiesc înăbuşite lacrimi
ascunsă în noaptea desăvârşită e tăcerea,
iar în cuib de femeie azi locuieşte durerea.

Din lumina albă ce plutea în întuneric
se înfruptau trupuri de nimicul vremelnic
vise misterioase cu aripi albastre de fluturi
dansau licărind – scrijelind dedesubturi.

Aşteptare rece ţesută în notele baladei,
în susurul izvorului, în braţele cascadei
şi acum păşind în ritmul alert fără taine
când noaptea se lasă şi îmbracă noi haine.

Întrebări fără răspunsuri, multe neajunsuri
ce frământă tumultos nesăturatele gânduri –
săgeţi de energii prinse-n ritmul alert
azi pe trupu-mi dansează simplu, discret.

Nu-ţi cer nimic

În ritmul ultimei note ce rulează şoptită
havuza-nnoptată a rămas vrăjită,
clipoceşte în parcul presărat cu statui
şi-mi şopteşte că visele nu se spun oricui.

În paşi de dans au poposit şi umbre,
taciturn copacii  sunt în văluri sumbre,
roiesc licurici într-o cupă cu eter
crengile nude tânjesc  după-un colţ de cer.

Din risipite clipe săruturi profane
aduc preţul adulmecărilor subterane,
din buze calde judecata zilelor de-apoi
când tremurul trupurilor e prins în convoi.

Nu-ţi cer nimic din soare sau din lună
când gheaţa ochiului lumina adună
şi azi miresme otrăvitoare pe buze cuvântul
a găsit locul îngropat de-a pururi cântul.

miercuri, 22 august 2012

Trăiri ce străbat labirintul

Au roit săruturi în jurul trupului meu,
în taina lor poate azi ai fost ateu –
aşteptări tandre sub pleoape cercetaşe
zâmbete ştrengare îndemnuri buclucaşe.

Ştiu că uneori nu-ţi găseşti astâmpărul
chiar dacă mocneşte – îneci adevarul
rânduri-rânduri buze se opresc pe tâmple
te apropii cu speranţe din versuri simple.

Mă priveşti iscoditor din spatele ochilor
sorbindu-mi tulburătoarea suflare-a trăirilor,
imagini ce-au tăcut în tine străbat labirintul
şi fiecare pas trosneşte zdrobind prezentul.

Zadarnic caut ninsoarea cu flori de măr,
fiindcă acum mă simt înlănţuită amar
nu ştiu ce vrei şi recunosc că mi-e teamă
visele au adormit, întrebările mă cheamă.

joi, 16 august 2012

Stelele-şi arată privirile

Menuete efemere refugii târzii în noapte
dorinţe ascunse spuse trist în şoapte
seminţe de zâmbete ce nu se vor naşte;
răni sângerânde nu vreau a recunoaşte.

Amintiri fără vârstă taine în versuri
gânduri răsfirate în rime ce spun demersuri,
sub buze tremurânde stau pitite cuvinte –
aşteaptă cu nerăbdare noaptea plină de veşminte.

Culoare întunecate, umezeală rece sunt rime,
mistere austere sub mantia de gheaţă mime,
sub masca de claun e o copilă tăcută
ce vrea să-şi facă uitată durerea avută...

Havuzele-nnoptate îmi cântă amintirile,
în vălul de ceaţă stelele-şi arată privirile –
mă mângâie din nou şi-mi pun în palmă speranţa,
iar în surdină acum ascult încă o dată romanţa.

marți, 14 august 2012

Miresme dalbe

Acum căutările mele stau în cupele crinilor
în seara aceasta adulmec firul amintirilor,
iar în parfumul lor, aduceri aminte
frumoase daruri ţesute-n ajur de cuvinte.

Prinsă în mrejele simţurilor gust înălţimile
din şoapte fierbinţi stele-nşirate-s minunile,
eternitatea zâmbetelor podoabe pe feţele fine
au dăinuit cândva, vor dăinuii şi mâine.

Doruri răsfirate pe poteci fără nume
clipocesc în noapte, însă nu au urme,
luna stă de strajă tăcută, luminată,
singură în noapte dansează încă-o dată.

Miresme dalbe în grădini de flori –
e noaptea nopţilor plină de culori,
e noaptea mea cu amintiri vi
şi speranţa caldă că-ntr-o zi ai să revii.

Veşminte

Sunt ploi de gânduri într-un ocean de noapte,
Clipe cuvinte ce stau în cuib de şoapte
Azi zilele-s rătăciri în poieni fără nume
Mintea aşteaptă zadarnic răspunsuri anume.

Vise  la porţile cetăţilor sacre
Când doruri hoinare stau în vinuri acre,
Sunt vinovăţii ce clocotesc în cuvinte
Când noaptea lasă boabe de rouă – veşminte.

Secundele au stat

Azi de pe chipu-ţi ţi-am gustat nemulţumirea
şi de sub pleoape cercetaşe am întâlnit privirea
tăcerile tale, lângă tremurul meu sunt răspuns,
ştiu că din gânduri efemere dorinţa-i adus.

Cu buze calde mi-ai cules parfumul
luându-mi mierea de pe piele şi preaplinul,
cuvintele au stat neputincioase în tăceri
necontenitele-ntrebări ce-au fost şi ieri…

Doar timp rămâne între a mea răsuflare
secundele au stat tânjind după o ploaie,
iar de răcoarea ei e însetat şi gândul,
fiindcă acum sub picioare nu-i pământul.

Din potirul meu sorbita-i mierea fără margini,
din revărsarea trupului mana de-amintiri –
buchete de fiori, gânduri gingaşe … risipite
sub valuri de energie răsfirate-n priviri.

Stau şi acum, privesc îngheţată tabloul,
neliniştea de azi a lăsat în urmă ecoul
ce nu voiam să-ţi spun ţi-am spus –
rătăciri de gânduri lumea mea... am adus.

vineri, 10 august 2012

Conştientizare...

,, Să încerci întotdeauna să-ţi extinzi conştientizarea – un angajament către învăţare – prin urmare, un angajament către dezvoltare ca mod de viaţă” – N. Branden
Azi, dacă dorim să ţinem pasul cu evoluţia şi să fim mereu adaptaţi la lumea din jurul nostru ar trebui ca fiecare dintre noi să-şi ia un angajament propriu de învăţare care să dureze toată viaţa şi astfel traiectoria nivelului de conştientizare va avea o linie ascendentă.
Mediul în care ne desfăşurăm activitatea ne afectează atitudinile, plăcerea individuală atunci când citim ceva, ascultăm muzică,...e rezultatul propriei conştiinţe, iar acţiunea proprie e conştientizarea valorilor după care fiecare individ acţionează şi nu în ultimul rând în această ecuaţie intră gândurile şi dorinţele. Acestea din urmă pun amprenta în realizările fiecărui om.
Respectul de sine conduce inevitabil poziţia individului în axa vieţii, e necesar ca toate zonele din viaţa noastră să fie o împletire conştientă gânduri, simţăminte, trup şi împăcare proprie.
Acţionăm uneori sub vălul dorinţelor noastre pierzând practic fericirea interioară dătătoare de putere, pe moment suntem eliberaţi, avem aripi însă rezultatul e plasat în mâinile noastre. Sunt clipe când ne copleşesc dorinţele, rezonanţa transmisă goleşte mintea, scurgând controlul prin nisipul trupurilor. Am închis ochii, fiindcă boabe de lacrimi stăteau să cadă , am închis ochii şi am mulţumit pentru energia primită în dar.
Sunt zile în care universul ne învăluie în hăiniţă de curcubeu, sunt momente în care încremenim prinşi în mrejele simţurilor. Călătoresc şi acum sub firicele de culoare, sub pleoape raze de lumină stau înşirate mici mărgăritare – întrebări mintea-mi răscolesc săgeţi piezişe azi trupu-mi topesc.

vineri, 15 iunie 2012

Inimi micuţe

Doi stropi de vis într-un ocean de noapte,
două pitulici zgribulite-şi spun iubirea în şoapte
prin iarba crudă-şi ţin aripile împletite
din frunze ascultând ecouri stau – uimite.

Susură frunza în leagăn de vise povestea
dintr-o iubire începută-n culcuş vreau vestea,
cântă o liră-n surdină ...  piepturile-şi cuibăresc
inimi micuţe rezonează timpu în loc opresc.

joi, 14 iunie 2012

Şoapte

Sunt oameni care ne fac să ne simţim speciali, sunt trupuri ce rezonează dincolo de fizic...starea, lumina, culoarea din jurul lor e parfum de roze ce te îmbie, e mierea timpurilor în potirul inimilor.
Rătăcesc pierdută în braţele tale, azi sunt copleşită de emoţie, energia din univers şi-a revărsat preaplinul cupei peste mine inundând trupul, tremurul meu interior e cântul mării pe timp de furtună. Sunt un vas în derivă în palmele tale, nu-mi pot asculta gândurile, fiindcă s-au ascuns dincolo de porţile inimii, mi-e atât de greu să mă controlez...
Atât de tainic ochii tăi mi-au vorbit în şoapte, albastrul lor e petic din cerul senin, se scurge în mine precum izvorul în măruntaiele muntelui. Susură şi chiar vorbeşte când ochiul meu priveşte... azi iţi iert şi aş vrea ca şi tu să îmi ierţi de-asemeni dorinţa din ceasul ce l-am gustat cu tine.
În dimineţi când soarele abundă, răsari în boabe de rouă, iar din petale să-ţi sorb strălucirea cu gust de roze. Zefir călător pe aripi de gânduri îţi dărui cu drag parfum în cânt de vioară şi-n paşi de tango învăluirea din flori de primăvară.

joi, 5 aprilie 2012

Clocoteşte în sânge primăvara


Muguri timizi de trandafir la fereastră stau rânduri
gingăşie scăldată sub ploaie de gânduri -
dincolo de cuvinte raze de soare-mi par
clocot de lumină, poveste din pocnet de jar.

Susură dimineaţa o nouă poveste nensemnată
doruri din primăveri jucăuşe nespuse vreodată
sub pleoapa cerului oaza de-azur se strecoară
vinişoare albastre stau singure afară.

Mă inundă mireasma cu iz de viorea
se revarsă în mine sclipiri dintr-o stea
freamătă un mugur sub o coajă groasă
se zbenguie singur vrea să iasă din casă.

Clocoteşte în sânge primăvara diafană
bate-acum o pendulă şi-mi arată că-i seară,
stând la fereastră ziua-m pierdut
contopită în roze nici nu ştiu cum a trecut...

Trezire din vis

O parte din mine visează căutând frumuseţea dincolo de pleoape, o parte din mine gustă însetată din cupa gândurilor păşind printre stele. Sunt ,,acasă” aici, pot privii, pot călătorii nestingherită... valuri de culoare-mi  învăluie trupul, iar călăuza albă e luna.
Prinsă-n poala nopţii, putată-n leagănul viselor rătăcesc gustând din luceferi. E atâta linişte, e atât de frumos... pot simţii respiraţia universului prins în ajurul ce mi-a fermecat privirea. Freamăt de stele alcătuiesc cântul ce-mi poartă gândul, acorduri fine din delicate arcuşuri mă însoţesc pe portativul timpului.
Mă pierd, mă înalţ visând şi în acelaşi timp simt cu buzele sufletului muzica ca o răsuflare ce se contopeşte în mine din univers. Graţioase petale din cupa simţurilor îmi ating pleoapele trezindu-mă la realitate...Sunt săruturi de pe buze de copil: ,,Mami te iubesc!”... Mulţumesc Doamne şi azi pentru toate darurile pe care le primesc în fiecare clipă.

vineri, 16 martie 2012

Andre Rieu

Fulgi de săruturi

Uneori suntem prinşi în mrejele simţurilor, trupurile îşi caută singure locurile preferate, palmele transferă energia lăsând-o uşor să curgă, dăruind toată dragostea printr-o simplă atingere. Controlul mental a stat neputincios, fiindcă emoţia a învăluit atmosfera, timpul şi-a oprit nisipul clepsidrei transformând momentele în lumină. Nu pot descrie frumuseţea lor acum, însă tabloul care mi-a rămas în minte e: roza târzie plină de zăpadă…frumuseţe gingaşă, culoare încremenită într-un nou peisaj, ,,atingeri calde” şi un trup îngheţat.
Sunt momente unice care freamătă, fiindcă de această dată au fost reciproce…Ne dorim uneori să fim într-un alt spaţiu şi  timp, ne dorim ca muzica să dăinuie în surdină  şi să-i gustăm notele. Gâtul prelung ţi-a simţit dorinţa, aripile tale de zefir au trezit versul dintr-o poezie veche şi-au spulberat fulgi de săruturi în jur, e minunat când rezonezi aşa, e minunat când eşti atât de copleşit încât îţi pierzi echilibrul, fiindcă aşteptările legate de prietenie şi fericire fireşti, sunt rezultatul dorinţelor… sunt rezultatul gândurilor noastre interioare.

joi, 16 februarie 2012

Mi-am căutat loc printre oameni

Acum la porţile cerului s-aude-un cânt prelung de clopot,
rătăcesc tăcută, fiindcă v-am simţit durerea-n ropot –
bate azi la fereastră aripi albe de înger…ascult ecourii
şi mă cheamă – lung e drumul printre albele cavourii.

Călătoresc pe raze de lumină înspre a mea casă,
sunt blândul mieluţ pregătit, o mică mireasă;
rămas bun acum, mireasmă din buchete dalbe de roze
şi azi voi face un tur printre timpuri – reci psihoze.

Mi-am căutat loc între oameni, dar locul meu e printre îngeri,
v-am iubit, fiindcă voi mi-aţi iubit ale mele plângeri
am fost un trecător prin această lume şi-am căutat iubirea
cu buzele sufletului am gustat din voi cu voi fericirea...